Exprimarea liberă a ideilor puse în serviciul adevărului şi umanismului poate să pară o formulare plină de "preţiozitate". S-ar putea spune că punerea sub semnul întrebării a certitudinii existenţei nestingherite a acestei abordări este o exagerare în epoca în care estetica şi esteţii îşi bagă nasul cu dezinvoltură, fără probleme de conştiinţă şi sentimente culpabile faţă de evaluarea mentalului colectiv, până în zona filmelor porno. Să fie chiar aşa? Discursurile publice sunt atât de frumoase şi susţin o emancipare, o eliberare fără precedent a tuturor formelor de expresie. Experienţele individuale, netrecute prin filtrul "political corectness"-ului de amfiteatru, parcă exprimă lucruri şi concluzii mai nuanţate ...
Informarea în legătură cu diversitatea şi valorile perene ale umanităţii, prezente în diversele culturi, a devenit, poate, în secolul XXI, una dintre soluţiile cele mai eficiente de stabilire a unor punţi de comunicare fără de care viitorul nu poate fi privit cu optimism. Problema identităţii ridicată de contextul extrem de sofisticat pe care îl traversează umanitatea astăzi, supune omul, zilnic, unei avalanşe de întrebări existenţiale a căror sinteză este una singură, tot mai obsedantă: "Qvo vadis homine?". Există unitate? Probabil, pe ici pe colo... Diversitate? Da, mai există şi va exista încă multă vreme, în ciuda unui fenomen de uniformizare culturală, pe care puţini au curajul să-l critice şi care face ca aceleaşi produse de larg consum să fie îngurgitate, simultan, în fugă, de omul modern din Australia, până în Anzi, în Himalaya, Carpaţi sau în Japonia.
Un remix enorm - uneori extrem de deficitar calitativ - a ceea ce s-a realizat în epocile anterioare, este mai uşor digerabil şi aduce chiar revelaţii mimând originalitatea, pentru omul modern care nu mai are timp sa citească, să practice artele, să se studieze pe sine însuşi, este inconştient de dreptul lui fundamental de a nu-şi dedica scurta existenţă unui anonimat etern, prin depunerea unor fructe mentale la proiectul edificiului colectiv al umanităţii.
Entuziasmată, orbită de confortul accesului la evoluţia tehologică, omenirea îşi pune pe cap cu o mândrie dificil de justificat, coroana "animalului isteţ", într-un moment în care iese arogantă de sub incidenţa istoriei, începând să o fabrice. Aceasta este o problemă de voinţă decizională colectivă în care sunt angrenaţi tot mai mulţi indivizi. Totul se petrece în momente în care puseuri de preocupări comune induc reacţii gemene şi care din nou, mimează solidaritatea comportamentală, în contextul unor ameninţari colective reale sau inventate cum ar fi pandemiile. Cert pare faptul că încercările indivizilor de pe această planetă în direcţia găsirii unor noi modalităţi de exprimare nu vor înceta, ele fac parte din natura umana. Această perspectivă ne dă voie să privim creaţia şi ca pe o reacţie, o oglindă destul de fidelă a stării de fapt, a stării de spirit şi a preocupărilor societăţii. Ţinând însă cont de faptul că lotuşii de o frumuseţe rară se nasc chiar din cele mai mirositoare mlaştini, raţionamentele pe această temă se întind mult mai departe. Între două astfel de gânduri, se naşte şi proiectul "ACTIV PERSPECTIVE XXI" care propune doar ca "aperitiv" aceste teme de meditaţie. Meniul complet depinde doar de cei care vor simţi bucuria de a supune atenţiei colective viziuni originale, găzduite sub genericul proiectului.
(E.S.)
